30
De ieri am devenit mai batran…daca sunt mai intelept? Nu are nici o legatura cu ziua mea (deci nu pot spune ca sunt mai intelept) dar cu siguranta mai tanar decat maine.
De cand am realizat ca implinesc 30 de ani (asta inca de anul trecut) mi-am “insusit” o depresie care tine in continuare. Motivul? Nu il pot explica, dar e ceva in mine care nu e multumit cu faptul ca am mai adaugat un trandafir la buchet…
Asa ca daca ma vedeti pe holuri sau pe strada…nu ma mai intrebati “Cum te simti la 30 de ani?” pentru ca o sa primiti acelasi raspuns: “Nu stii deloc sa iti faci prieteni…”.
Le multumesc celor care au dorit sa ma scoata din starea de depresie, multumesc pretenilor/prietenelor care au incercat cu expresia “Barbatii intre 30 si 40 de ani sunt cei mai atractivi…” (va stiti care ati spus-o) si multumesc mai ales iubitei mele sotii care m-a suportat si ma suporta in continuare (Te iubesc!)…
Va dedic:
Muzica clasica
Sursa: Serban Huidu – Multumesc
Chill Out
If you ever feel down…listen (2 magic guitars and a magic voice).
Gerul
de Vasile Alecsandri
Gerul aspru si salbatic strange-n brate-i cu jalire
Neagra lunca de la vale care zace-n amortire;
El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre ziori
C-un val alb de promoaraca si cu turturi lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastra se opreste,
Si, privind la focul vesel care-n sobe staluceste,
El depune flori de iarna pe cristalul inghetat,
Crini si roze de zapada ce cu drag le-a sarut.
Gerul face cu-o suflare pod de ghiata intre maluri,
Pune stresinelor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe fete de copile infloreste trandafiri
Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii infloriri.
Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare
Ce se-ntrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare
O! tu, gerule naprasnic, vin’, indeamna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el stie si eu!
Strofe pentru o fata
de Vasile Voiculescu
Ştiu de ce eşti albă şi nepăsătoare …
Carnea ta e suflet îngheţat; de ger,
Aburii stau încă şi ninsoare
Toata dimineaţa zilei lui prier.
Gerul dimineţii şi-al copilăriei
Dăinuieşte-n tine, dezmorţit puţin …
Sânii duri, doi turturi, spun din creţul iei
Prourul vieţii rece şi senin.
Carnea ţi-e de suflet, sufletul de carne,
Unul şi acelaşi sloi, de ce să-l rup?
N-a-nceput în aburi gheaţa să se-ntoarne,
Albă, numai suflet, suflet înca trup!…
Dar, încet, sub ochiul soarelui de vară,
Moleşită-n zâmbet, sau în lacrimi noi,
Toată amintirea strânsă-n carnea clară
Aburind, sui-vă sufletul înapoi …
Izvorăsc din carne sufletele oare?
Ştiu atât, că dacă astăzi eşti de stei,
Carnea-nduioşată şi-atotştiutoare
Îţi va face-un suflet din topirea ei.
Amurg de iarna
George Bacovia
Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
Câmpia albă – un imens rotund -
Vâslind, un corb încet vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.
Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb,
Tăind orizontul, diametral.
