Cafea de noiembrie

Se intuneca repede iar pasarile nu mai zboara de cateva ore bune. Am coborat din masina in OMV-ul asta luminat puternic. Totul e in contradictie cu felul in care arata orasul. Din cauza luminii totul pare animat desi nu sunt inauntru decat patru angajati si doi clienti zgribuliti de racoarea de afara si din masinile lor…

Imi lasi pe spate capul si trag pe nari aerul rece de noiembrie. Ceata asta e atat de rece imi umple plamanii de gheata de toamna tarzie. Imi intind putin mainile…ah…n-am facut asta azi…simteam nevoia. Ridic pompa si alimentez. Privesc in jur in timp ce sucul vietii automobilului curge in rezervor. Am timp sa privesc lumina dinauntru, in timp ce ambele masini ale clientilor pleaca zgribulite parca si ele. Opresc pompa la 150 RON…cred ca imi ajunge pentru inca o saptamana si jumatate poate doua…”am sa merg mai incet”…am mai auzit asta, oricum ai face tot atat imi ajunge…

Intru in statia PECO…ce cald e aici. Platesc…pe langa chipul caseritei dragute care imi ia banii cu un zambet ciudat se vede cafetiera. Doua capsule Nespresso imi fac cu ochiul pe langa tipa draguta care imi ia banii de pe card. Azi ma doare stomacul si desi n-am baut nici o cafea buna am sa rezist tentatiei de a mai consuma cafea fie ea si Nesspresso. Tipa de la casa imi prelungeste agonia cu o intrebare “doriti o napolitana?”…Nu, vreau sa nu beau cafea ca ma doare deja stomacul, as fi vrut sa ii spun asta dar ma rezum la un simplu “Nu”.

Culoarea lor verde de minge de tenis imi e familiara…nu…am sa rezist stiu ca sunt bune. Am noroc. Tipa de la casa imi da cardul…sunt salvat nu trebuie sa ma mai lupt cu saliva, pot fugi. Imi iau bonul si ies grabit incercand sa fug de cafea si de durere de stomac.

Ma izbeste frigul…imi trag haina si ma grabesc la masina. Pornesc. Porneste muzica, luminile de la bord, farurile albe apoi ne miscam prin racoarea noptii…E timplu sa ma duc acasa…orasul imi va servi iar o portie din tristetea lui de noiembrie, pentru ca acum ii e frig si e in ceata…