Revenire

N-am mai scris de mult, am neglijat asta si imi pare rau. Stau intins pe pat cu laptopul in brate si astept sa cad in starea aia de depresie si sa scriu un post trist…nu, azi nu. Atunci poate ceva comic…nu, nici asta.
Simt frigul de afara prin geamul deschis. Se aud masini care strica linistea rece a noptii cu esapamentele lor lipsite de muzica. Cand s-a facut Octombrie? Iar ne plimbam zgribuliti prin zgomotul orasului…mi-am amintit de o poezie a lui Toparceanu…

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint în valuri
Si cânta-a dragoste cocosii.

Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior când scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile…

Întârziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza, -

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara…

Octombrie
George Toparceanu